de Vasile Alecsandri

Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada

Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada

fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi

Raspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.

 

Ziua ninge Noaptea ninge Dimineata ninge iara!

Ca o zale argintie se imbraca mandra tara.

Soarele rotund si palid se prevede printre nori

Ca un vis de tinerete pintre anii trecatori.

 

Tot e alb, pe camp, pe dealuri, imprejur in departare

Ca fantasme albe, plopii insirati se perd in zare

Si pe-ntinderea pustie, fara urme fara drum

Se vad satele perdute sub clabuci albii de fum.

 

Dar ninsoarea inceteaza norii fug doritul soare

Straluceste si dizmiarda oceanul de ninsoare

Iat-o sanie usoara care trece printre vai…

In vazduh voios rasuna, clinchete de zurgalai…